Manastirea Probota a fost inclusa in anul 1993 in Lista Patrimoniului Mondial Cultural si Natural (UNESCO) atat pentru unicitatea artistica a acestui monument cat si pentru calitatea lui de exemplu remarcabil al unui tip structural caracteristic unei epoci istorice. A rezistat vremurilor aproape 500 de ani, iar intre 1996 si 2001 s-au desfasurat aici ample lucrari de restaurare care au redescoperit un neegalat exemplu de arta si arhitectura medievala moldoveneasca.
Istoric
In 1530, domnitorul Petru Rares, fiu natural al lui domnitorului Stefan cel Mare decide să rezideasca pe un teren mai sigur biserica inchinata Sf. Nicolae, dărâmată anterior în două rânduri.
Ascunsa la acea vreme in pădure, manastirea a fost numită Probota de ctitorul sau, Petru Rares, şi a indeplinit rolul de necropola pentru noua familie domnitoare. La moartea sa, in septembrie 1546, Petru Rares va fi inmormantat aici. Tot aici vor fi inhumati fiul sau Stefan, Domn intre 1551 si 1552, iar apoi Doamna Elena, a doua sotie a lui Rares.
In 1550, Doamna Elena si trei dintre copii, fiul cel mare Ilias, aflat in Scaun, Stefan si Constantin, ridica in jurul bisericii un puternic zid de incinta, cu turnuri de aparare in colturile de sud-est si cu turnul de poarta pe aceeasi latura estica.
Dupa stingerea familiei ctitorului, manastirea devine necropola boiereasca, numeroase morminte al unor dregatori si ale familiilor lor, regasindu-se sub pietre de mormant bogat impodobite, in cripte sau in sicrie puse in gropi simple, in pronaos si in pridvorul inchis. Cei mai importanti dintre acestia apartineau familiei Stroici.
Spre mijlocul secolului al XVII-lea, manastirea va beneficia de interesul lui Vasile Lupu, care va reface in parte zidurile de incinta si turnurile si va construi o a doua Casa Domneasca, paralela cu biserica, pe latura de sud.
Manastirea trebuie sa fi fost o importanta vatra de spiritualitate, de aici pornind drumul calugaresc a trei mitropoliti ai Moldovei
In 1863, manastirea este desfiintata odata cu secularizarea initiata de domnitorul Alexandru Ioan Cuza si de Mihail Kogalniceanu. Biserica devine de mir, iar cladirile asezamantului monahal decad cu totul.
In anii 1934-1937, Comisiunea Monumentelor Istorice initiaza restaurarea bisericii si a clisiarnitei.
In 1986, Mitropolia Moldovei si Sucevei aproba un proiect de consolidare a partii superioare a bisericii si de inlocuire a acoperisului de sita cu unul de tabla, care sa reia insa formele invelitorilor traditionale, compartimentate, ale bisericilor din Moldova, regasite in Tablourile votive.
In 1993, a fost reinfiintata si manastirea, ca asezamant de maici.
In 1993, biserica manastirii Probota este inscrisa pe Lista Patrimoniului Mondial, in grupul bisericilor din Moldova cu picturi murale exterioare. Ca urmare a acestui fapt si datorita interesului unor specialisti din Japonia pentru monument, acesta va fi supus unui amplu proces de cercetare, restaurare si valorificare desfasurat sub egida UNESCO, co-finantat de Japan Trust Fund for World Heritage si Ministerul Culturii din Romania, proces desfasurat intre 1996 si 2001.
Observatiile prilejuite de recentele lucrari de restaurare deschid o pagina noua in istoria picturilor murale interioare si exterioare din vremea lui Petru Rares, iar Probota – primul ansamblu redescoperit si in intregime pastrat in excelente conditii – este o piesa-cheie nu doar in aflarea de noi date si fapte, care se preteaza la interpretari, ci si la aducerea la lumina a unor noi valori si frumuseti.
Arhitectura
Pentru noua ctitorie, Petru Rares si Grigorie Rosca, viitorul mitropolit al Moldovei, au ales un tip structural de biserica care reprezenta in Moldova modelul pentru marile manastiri domnesti, Putna, Neamt, Sf. Gheorghe din Suceava: cel cu planul triconc dezvoltat in lungime, alcatuit din altar, naos, gropnita, pronaos cu doua travei si pridvor inchis (exonartex). Acestui tip de plan ii corespund o elevatie inalta si un sistem de boltire complex, diversificat in functie de spatiul de cult.
Liniile arhitecturii interioare sunt clare, cu un marcat sens ascensional, subliniat de inaltimea peretilor si de suprapunerile de arce de la nivelul boltilor.
Pictura interioara
Una dintre zonele cele mai interesante este turla. Temele intalnite in pictura de la Probota sunt: Pantocratorul – in centrul calotei, Trei registre cu Ierarhia Ingereasca – Heruvimi, Serafimi si Tronuri, la baza calotei, Stapaniri, Domnii si Puteri, intre ferestre, Incepatorii, Arhangheli si Ingeri sub ferestre. La baza turlei apare, pentru prima data in Moldova, Liturghia Ingereasca, compozitie mistica – celebrand moartea si ingroparea lui Iisus – avand caracter euharistic amintind de Iesirea cu Sfintele Daruri din timpul Liturghiei.
Coerenţa succesiunii spatiilor sacre ale bisericii este unica printre toate programele iconografice din bisericile din Moldova. Programul iconografic este mult mai bogat si mai nuantat decat cele care l-au precedat, datand din vremea lui Stefan cel Mare sau din perioada intermediara dintre domnia acestuia si cea fiului sau Petru Rares.
Pictura exterioara
Ca urmare a disparitiei picturii exterioare de la biserica Sf. Gheorghe din Hârlău, ctitorie a lui Stefan cel Mare din 1496, pictata din porunca lui Petru Rares in 1530, Probota este cea mai veche biserica acoperită in intregime la exterior cu frescă.
Temele picturii exterioare au fost alese in functie de un mesaj ce trebuia direct transmis credinciosului aflat in preajma bisericii, iar ordonarea lor nu este intâmplătoare. Cea mai bine conservata este pictura de pe fatada de sud.
Muzeul
Colectia muzeistica a manastirii pastreaza numeroase piese obtinute in urma lucrarilor de cercetare arheologica (monede, vase de ceramica, cahle deco¬rate, etc.) precum si alte obiecte de valoare – vesminte, carti de cult, vase liturgice, candele in argint, cruci in filigran, icoane, (sec. XV-XIX).
