Documentar, mănăstirea este atestată la 1586 ca rezultat al iniţiativei mitropolitului Gheorghe Movilă, monumentul fiind în realitate ctitoria comuna a familiei Movilestilor (mari boieri, carturari si chiar domnitori ai Moldovei si ai Tarii Romanesti, sec XVI-XVII).
Monumentul atat de plin de intelesuri, a crescut incet, pe masura ce puterea ctitorilor lui a crescut si s-a intarit. Cel mai vechi element din ansamblu pare sa fi fost o bisericuta cu hramul Schimbarii la fata, inaltata pe locul in care s-a ridicat mai tarziu, in sec XVII, bisericuta cimitirului satului Sucevita. Imediat dupa biserica a aparut una dintre casele de pe latura de rasarit a incintei, anume aceea a staretiei, cu sala ei mare, boltita la origine, in care astazi este instalat muzeul. Abia dupa aceasta s-a construit zidul de incinta - probabil dupa inaltarea la domnie a lui Ieremia Movila - cu turnurile lui, cele trei octogonale din colturile nord-est, sud-est, sud-vest, cu marele turn al clopotelor din coltul de nord-vest - in care se mai pastreaza inca doua clopote purtand ingemanate stema Moldovei si herbul Movilestilor, semn sigur a au fost turnate dupa suirea pe tron a reprezentantilor familiei - si cu frumosul turn al portii.
Edificiul, de mari proportii, pastreaza planul trilombat si stilul statornicit in epoca lui Stefan cel Mare, cu pridvorul inchis. Nota aparte fac celelalte doua mici pridvoare deschise (stalpi legati prin arcuri in acolada)plasati mai tarziu pe laturile de sud si de nod; prinexcelenta muntenesti, ele constitue un evident ecou al arhitecturii Tara Romaneasca. Incinta este un patrulater (100 x 104 m) de ziduri inalte (6m) si groase de (3m) prevazute cu contraforturi, metereze, drum de straja, patru turnuri de colt si unu cu paraclis peste gangul intarii(stema Moldovei); se mai afla incaperi ale vechii case domnesti si beciuri unde ar fi fost ascunsa o fabuloasa avere (Ion Neculce).
Pictata de zugravii Ion si Sofronie, intre 1595-1596, biserica este caracterizatade o pictura complexa, in care pe fondul traditiei intervin elemente noi, preluate din zonele vecine, sau nascute din tendintele "moderne", la care aristii erausensibili, in calitate de oameni ai vremii lor. Sucevita, ultima biserica din Bucovina zugravita pe fatade (1596), momentul cu cel mai mare numar de imagini religioase din tara, este un " testament al artei vechi moldovenesti" (Paul Henry). Traditia si inovatia se impletesc original si pitoresc intr-o desfasurare multicroma dominata de verdele cu "intensitatea smaraldului si vigoarea ierbii proaspete dupa ploaie". Imnul acatist - la sud (arhitectura italiana); Pocrovul (rusesc); Arborele lui Ieseu (peretele de sud), Scara lui Ioan Scăraru (la nord); Vamile Vazduhului - constituie principalele lucrari iconografice ale picturii exterioare.
Pictura interioara este repartizata pe toata suprafata disponibila conform schemelor traditionale, imbogatita insa prin subiecte mai putin obisnuite in Moldova dar familiare pentru Muntenia. Naosul cuprinde un mozaic miniatural de intamplari din vita lui Isus, trei imagini le Genezei unde natura, peisajul ies in plin plan (sunt tratate cu generozitate si semnificativ, zugraviiplasand fara sfiala in ambianta persano - mediteraneana mci, garofite si vitade vie). Tablou votiv bogat in personaje. Unica in pictura noastra este iconografia gropnitei (Viata lui Moise), tot ambianta marina. Pridvorul intampinari, ca de obicei, cu Judecata de Apoi si de o foarte pamanteancarelatare istorica: Intampinarea moastelor sfantului Ioan cel Nou la curtea lui Alexandru cel Bun.
In tabloul votiv, in acoperamintele de mormant, in miniaturi se afirma o vointa dinastica cu atat mai apriga, cu cat temeiurile ei "legitimiste" sunt mai putin consistente. Iar in ordonanta iconografica si in unele teme nou abordate - Scara lui Ioan Sinaitul, Viata Sfantului Pahomie, intemeietorul calugariei - se poate discerne o anumita accentuarea rigorismului ideologic crestin, replica a slabirii rezistentei politice si armate antiotomane.
In felul acesta limbajul in imagini constituit - pe baze inca si mai vechi, bizantine - cu o suta cincizeci de ani mai inainte capata valente noi. Dincolo de personalitatea si destinul ctitorilor, dincolo de formatia si degustul artistilor care au construit-o, zugravit-o si impodobit-o, Sucevita exprima societatea, cultura si epoca care au generat-o.
