Aşezată între Obcinele Bucovinei, pe valea pitorească a Moldoviţei, mănăstirea de aici este o oază de duhovnicie, scăldată în frumuseţe şi istorie.

Mărturiile istorice ne duc către timpuri legendare, când aproape de locul mănăstirii de azi se găsea în vremea lui Alexandru cel Bun, în anii 1401-1402, un aşezământ monahal mai mic, ocrotit şi înzestrat de ctitori. Locaşul a existat până la sfârşitul secolului al XV-lea, când, din cauza unei alunecări de teren s-a prăbuşit, rămânându-i doar ruinele care se mai văd şi astăzi.

Domnitorul Petru Rareş, atras de frumuseţea locului şi de ideea de a continua viaţa mănăstirească de aici a pus să se zidească în anul 1532 o nouă mănăstire, închinând-o aceluiaşi eveniment biblic - Buna Vestire. Biserica a fost clădită în stil moldovenesc, cu o arhitectură măreaţă, cu elemente arhitecturale specifice: pridvorul deschis cu cinci arcade, asemănătoare mănăstirii Humor.

Ctitoria lui Petru Rareş a fost şi este o lecţie de religie şi istorie pentru noi toţi. Din dorinţa de a ilustra Biblia, istoria şi învăţătura bisericii, pictorii moldoveni au împodobit şi pereţii exteriori ai mănăstirii. O caracteristică a frescelor de la Moldoviţa o reprezintă tendinţa de umanizare a figurilor sfinţilor, care se coboară parcă pe o scară nevăzută pentru a ne ajuta să urcăm la rai, să le urmăm exemplul.

“Imnul Acatist al Maicii Domnului”, rugă de mulţumire şi laudă către Maica Domnului, este reprezentat în 24 de episoade, pe peretele sudic, care redau momente semnificative din viaţa ei. (Buna Vestire, Naşterea Domnului, Închinarea celor trei crai, Întâmpinarea Domnului).

În scena “Asediul Constantinopolului”, artistul moldovean reuşeşte să redea situaţia cetăţii din timpul luptei. Se poate observa pe străzi o procesiune cu icoana Maicii Domnului. Cetatea este atacată pe uscat şi pe mare, dar din înălţimea cerului se revarsă o ploaie de foc asupra armatei turceşti. Astfel, cetatea este salvată ca prin minune, prin mijlocirea Maicii Domnului.  “Asediul Constantinopolului” este una dintre picturile originale bucovinene în care regăsim Moldova secolului XVI, şi putem observa dorinţa moldovenilor de a scăpa de sub jugul otoman: aşa cum Fecioara a ajutat odinioară pe bizantini la înfrângerea perşilor, tot aşa să-i ajute pe moldoveni să-i înfrângă pe turci. Din punct de vedere duhovnicesc, asediul Constantinopolului pe mare, pe uscat şi cu ajutorul tunurilor reprezintă lupta omului cu ispitele de la diavol, de la lume şi de la oameni, în care cerem răbdare cu credinţă, înţelepciune şi ajutor de la Maica Domnului. Pe bună dreptate se spune că pictura mănăstirii oferă o sinteză a adevărurilor religiei ortodoxe, ea fiind o Evanghelie în imagini.

Prin însemnătatea istorică şi artistică, prin arhitectura şi pictura ei originală, Mănăstirea Moldoviţa reprezintă o capodoperă a artei medievale româneşti, în salba de biserici bucovinene unice în lume, a căror faimă depăşeşte graniţele ţării.

În muzeul Mănăstirii Moldoviţa se păstrează “Mărul de Aur”, înalta distincţie acordată de Asociaţia Internaţională a Jurnaliştilor din Turism celor cinci mănăstiri cu frescă interioară şi exterioară din Bucovina (Moldoviţa, Voroneţ, Humor, Suceviţa, Arbore).